Istoric

      La deschiderea sa, din 24 noiembrie 1929, şcoala a purtat numele de Şcoala primară de fete „Regina Maria”. După Marea Unire din 1918 Şcoala primară de fete „Regina Maria” a fost prima şcoală primară românească construită în Sibiu. Noua şcoală situată pe strada Zaharia Boiu, numărul 1, din Cartierul Iosefin era o clădire frumoasă, în stil românesc, cu clase mari şi luminoase şi instalaţii moderne, ca în puţine alte şcoli din ţară.

      Deschiderea acestei şcoli a fost pe larg prezentată în presa vremii.  În „Foaia poporului”, în numărul 49 din 1 decembrie 1929, sub titlul „Sfinţirea şcoalei primare de fete în Sibiu” scria: „Duminecă 24 Noemvrie 1929 a avut loc în Sibiu, în cadrul unei serbări frumoase, sfinţirea şcoalei primare de fete. La această sărbătoare a bucuriei, au luat parte toţi fruntaşii Sibiului. O numim sărbătoare a bucuriei, căci s-a deschis peste drum de închisoare o şcoală nouă. S-a deschis un locaş al luminii şi al iubirei. Duminecă în oraşul Sibiu s-a sfinţit cea dintâi şcoală primară nouă de când este România Mare. După multe frământări, să nu le zicem lupte, consilierii români au putut convinge primăria oraşului, în majoritate săsească, că una din principalele ei datorii este clădirea de şcoli primare, mai ales că în ultimul timp numărul copiilor de la şcoala primară românească a crescut foarte mult…”

      Într-o atmosferă plină de sărbătoare şi de mândrie a decurs dealtfel întreaga serbare a sfinţirii şi inaugurării şcoalei. În vorbirea primarului Dr. W. Goritz, care a predat şcoala preşedintelui şcolar părintelui I. Boiu, încă a transpirat mulţumire, că primăria oraşului a zidit pentru cetăţenii de pe Groapă frumosul palat. Vorbirile celor prezenţi au fost însufleţite de multă bucurie, că s-a putut deschide în suburbiul Iosefin o aşa frumoasă şcoală primară.

      Un proverb vechiu cât lumea spune, că ori de câte ori se deschide o şcoală, se închide o temniţă. Nu avem pretenţia, că prin deschiderea acestei şcoale noi, se va închide, din lipsă de temnicieri, închisoarea tribunalului de alături, însă totuşi credem că s-a făcut un progres şi un pas înainte prin ridicarea acestei vetre de lumină, care dacă va fi încălzită de suflete entuziaste, este cu un focar de lumină mai mult. Şi noi mai avem încă nevoie de astfel de focare de lumină”.

      Apoi au rostit frumoase cuvântări domnii Dr. W. Goritz primar, parohul Boiu ca preşedinte al comitetului şcolar, I. Bratu inspector şef şi doamna directoare Maria Petrescu… ”
„Fie ca noua şcoală românească să crescă şi să înflorească” se încheia articolul din Telegraful român.

      La festivitatea de inaugurare a şcolii, parohul Ioan B. Boiu a adresat adunării cu următoarele cuvinte:

„Şcoalele sunt fala noastră!
Să păzim acest odor
Ca cultura adevărată
Să pătrundă în popor.
Vă rog dascăli luminaţi
Cu tot zelul să lucraţi
Caractere să ne daţi”.

      La înfiinţare, în anul 1929, şcoala era formată doar actuala clădire veche a şcolii. Pe lângă cele cinci săli de clasă mai erau şi locuinţa directorului situată în actualele cabinete de fizică şi informatică. Omului de servicu locuia în actuala cancelarie. Curtea şcolii era îngrijită de elevele şcolii, iar în restul curţii erau pomi fructiferi şi brazi.

      Primii copii care au studiat prima oară aici au fost elevele de la Şcoala Primară Nr. 1, de pe strada Avram Iancu Nr. 13. S-au format 10 clase de fete.

      Colectivul didactic din anul 1929 era alcătuit din: Petrescu Maria -director, Barbu Elena, Bărtbat Elena, David Eugenia, Gheorghiu Victoria, Maioreanu Maria, Nicolescu Margareta, Popovici Victoria, Teodorescu Eugenia şi Săvoi Sabina.

Fiind singura școală de fete din oraș, cu numărul elevelor mare, s-au organizat în clase paralele. În acest mod s-au putut integra toate elevele venite din cartierele orașului. Deşi se numea şcoală primară erau clasele I- IV, comasate cu clasele V-VI şi  clasa a VII-a.


În anul 1938 a devenit Școala Primară de Fete nr. 1.

      Directorul şcolii de la acea vreme, doamna Maria Petrescu, a înfiinţat un atelier de ţesut covoare în gherghef, renumit în judeţ, deoarece erau bine lucrate și erau ieftine. În atelier munceau elevele din clasele V-VII; cele din clasele a V-a făceau operaţii mai uşoare (gheme etc.), iar cele din clasele VI-VII lucrau la războaie îndrumate cu multă pricepere şi pasiune de doamna director Petrescu. Programul şcolar se desfăşura de la 8 la 12, iar între orele 14-18 fetele lucrau în atelierul de covoare.

      S-a înfiinţat apoi o cantină la care luau masa de prânz elevele mai sărace, mai ales din clasele V- VII, care lucrau la covoare în atelierul şcolii. La început, cantina era susţinută din veniturile atelierului de țesut covoare şi donaţiile părinţilor care făceau parte din comitetul de părinți ai școlii. Au fost initiate ore de gospodărie în cadrul cărora s-a gătit prânzul pentru eleve cu alimente aduse de acestea, suplinind astfel lipsa fondurilor.

      În anul 1953, cantina care funcţiona la subsolul şcolii s-a desfiinţat.  Din fondurile comitetului de părinţi al şcolii si a unei persoane care făcea parte atat din Comitetul Sfatului Popular, dar și din comitetul de părinți – Mețiu Erna s-a amenajat o sală de gimnastică, parchetată şi dotată cu spaliere.

      În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1941, şcoala a fost punct de primire a răniţilor.

      La o serbare şcolară, în anul şcolar 1941/1942, renumitul profesor Timotei Popovici a ascultat corul elevelor Şcolii primare de fete nr. 1 din Str. Zaharia Boiu, condus de învăţătoarea Maria Creangă, fostă elevă a lui la Şcoala Normală din Sibiu. După serbare, a propus învăţătoarei să înfiinţeze un cor bisericesc cu elevele şcolii pentru a da răspunsurile la Liturghie în Biserica din Groapă.

      În timpul repetiţiilor Timotei Popovici venea deseori să asculte, să corecteze, să retuşeze şi să instruiască cu măiestria-i cunoscută corul tinerelor vlăstare care, pentru prima dată în Sibiu, îndrăznea să atace un obiectiv atât de înalt: răspunsurile întregii liturghii.

      În ziua de Buna-Vestire a anului 1943, la Hramul Bisericii din Cartierul Iosefin, pentru prima dată în Sibiu corul compus din peste 40 de eleve selecţionate, din cursul supraprimar, dirijat de învăţătoarea Maria Creangă, dădea răspunsurile la Liturghia oficiată de preotul Ioan Albu.

      În 1945, la împlinirea a doi ani de activitate, mitropolitul Nicolae Bălan și părintele sufletesc Timotei Popovici, într-un discurs de Sărbătoarea Bunei-Vestiri din 20 martie 1945, apreciau activitatea unicului cor de curs primar din oraşul Sibiu: corul elevelor de la Şcoala primară „Regina Maria”!

      Încă de la înființare și până în 1958 directoare au fost: Peterescu Maria, Serafim Elena, Gîlea Valeria, Maioreanu Maria.

      Sub conducerea doamnei director Maioreanu Maria (1946) au luat avânt manifestările la care luau parte corul și echipa de gimnastică a școlii.


Odată cu reforma învățământului din 1948, școala a devenit mixtă purtând numele de Școala Elementară Mixtă numărul 2.

      După Reforma învăţământului din 3 august 1948, conducerea şcolii îndruma şi controla activitatea instructiv-educativă a mai multor localuri şcolare: Şcoala generală de 8 ani Nr. 3 de pe strada Filarmonicii şi Şcoala generală de 8 ani Nr. 7 de pe strada Hochmeister Nr. 1.

      Începând din acelaşi an 1948, dascălii şcolii făceau cursuri de alfabetizare – mergeau la elevi acasă, la penitenciar, la fabrici (Libertatea ş.a.), iar apoi susţineau examenul cu aceştia.

      Mai târziu (1954), şcoala a primit numele de Şcoala de 7 ani Mixtă Nr. 5, iar în anul şcolar 1962/1963, şcoala a devenit – Şcoala de 8 ani Nr. 5.

      În anul 1971 s-a efectuat, de către Institutul de Proiectări Sibiu, proiectul pentru completarea clădirii, proiect care a fost definitivat ulterior.

      Până la terminarea noului corp de clădire, școala a funcționat în actuala cladire veche care cuprindea 6 clase și sala profesorală.

      În anul şcolar 1973/1974 a fost terminată clădirea nouă a şcolii cu cele 14 clase plus atelierele de tâmplărie, lăcătușerie, electrotehnică, croitorie-gospodărie (la subsol). Tot acum în clădirea veche, la parter, s-a făcut sala de sport prin unirea a doua săli de clasă.

      Anul școlar 1973/1974 aduce și alte modificări școlii. Acesta este anul în care Şcoala de 8 ani Nr. 5 s-a unit cu Şcoala Nr. 6 de pe strada Dimitrie Anghel (care a devenit Comenduirea garnizoanei) și cu Şcoala Nr. 9 de pe strada Dealului (care a devenit Liceul Sanitar), iar elevii acestor școli au fost transferaţi la şcoala noastră. Școala își schimba denimirea, devenind Școala Generala Nr. 5.

      Începând cu 1973 și până in 1987 profesoara de istorie, care este nimeni alta decât o fosta elevă a școlii intre 1942-1946 – Chilom (cas. Bădescu) Florica, pune bazele cabinetului de istorie din școală.
Începând din anul şcolar 1974/1975, pentru o scurtă perioadă de timp, şcoala a avut şi clasele a IX-a şi a X-a cu profil textil şi respectiv mecanic.

      În anii socialismului și în anii următori, şcoala a fost dotată cu tot ceea ce este necesar ca procesul de învăţământ să se desfăşoare în condiţii foarte bune. S-au înfiinţat noi laboratoare: de fizică, chimie, toate funcţionând permanent. S-a mărit fondul de carte al bibliotecii ajungând la peste 10.000 de volume. S-au dotat cu aparate și utilaje moderne sala de sport si atelierele. Pârâul din spatele şcolii a fost acoperit, curtea şcolii a fost asfaltată şi transformată într-o bază sportivă cu terenuri de baschet, handbal, volei şi o pistă de alergări. S-au înfiinţat mai tărziu cabinete de română, matematică, geografie, limbi moderne şi informatică.

      Nici în anii urmatori școala nu a scăpat de schimbarea denumirii: în 1977 devine Şcoala Generală Nr. 5, apoi Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 5. Prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Sibiu Nr. 226 din 1 noiembrie 2004, urmată de Dispoziţia Inspectoratului Scolar Judeţean nr. 75/18.10.2004 şcoala şi-a redobândit numele pe care l-a avut la înfiinţare adică: Școala Generală „Regina Maria”. În 2007 denumirea este: Școala cu clasele I-VIII „Regina Maria”.

      Ultima și actuala denumire este Școala Gimnazială „Regina Maria”.

informaţii oferite de bibliotecar Cristina Mihai